Home 2018-07-20T13:27:24+00:00

Zimbrăria Neagră

Rezervaţia pentru creşterea zimbrilor Neagra se întinde pe o suprafaţa de 162 ha în arborete variind între 30 şi 150 ani, cu tipul de pădure stejăret, la altitudinea de 248m. Rezervaţia de zimbri Neagra este un punct de referinţă pentru activitatea Ocolului Silvic Bucşani, fiind o datorie “de onoare” de a îngriji, gospodări şi menţine această valoroasă specie în fondul cinegetic românesc, reprezentând practic o pepinieră pe plan naţional.

Analizând structura pe vârste, se constată că, cel puţin unul din scopurile menţionate mai sus este atins şi anume acela
de adaptare a zimbrului în condiţiile climatice din zonă de câmpie. Cunoscut sub denumirea popular ZIMBRU şi sub numele ştiinţific BISON BONASUS BONASUS este un mamifer rumegător din Ordinul ARTIODACTYLA, Familia BOVIDAE, Genul BISON, subspecia EUROPEANUS.

Zimbrul e animal sociabil, părând a fi un animal paşnic în relaţia cu omul şi tolerant cu alte animale. Dar poate fi surprins şi cu ieşiri agresive imprevizibile, dovedind agilitate şi mare sprinteneală în ciuda masivităţii corporale.

Timp de 169 de ani, în România nu au mai existat zimbri.

Povestea zimbrului

Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania
în 1970. Se părea că acest animal monument al naturii fusese sortit pieirii.

Povestea zimbrului

În 1951 a fost reintrodus în sălbăticie în Polonia, Belarus,
Lituania, Ucraina, Rusia şi Kargastan.

Povestea zimbrului

În pădurile trecutului românesc îndepărtat se pare că au trăit bouri dar şi zimbri. În acele vremuri nimeni nu îi confunda,
fiecare având un grad de admiraţie din partea pământenilor potrivit calităţilor sale. Apoi prin secolul al XVI-lea, bourul a dispărut de
pe pământurile românesti. Unii afirmă chiar că acest lucru s-a întâmplat mai devreme, pe la mijlocul Evului Mediu. Masiv şi puternic,
bourul era un erbivor fioros, cu coarne lungi şi ascuţite, care nu avea prea mulţi duşmani capabili să-i stea în faţă. Zimbrul face parte
din specia bizonilor, fiind denumit de către suedezul Carl Linne, Bison Bonasus. În Europa de Vest zimbrii au dispărut din fauna
locală încă din secolul al XI-lea. Au supravieţuit până târziu în estul Europei, ultimul zimbru fiind ucis în 1927, în Caucaz. La acea
oră în întreagă lume se mai aflau în captivitate doar 50 de zimbri. Specia se află în mare pericol. Bourul dispăruse ca specie în urmă
cu 400 de ani şi se părea că istoria îi oferă şi zimbrului aceeaşi soartă.
Confuzia dintre bour şi zimbru există de sute de ani, susţin unii. Alţii, în schimb, consideră că din contra, bourul şi zimbrul
sunt de fapt unul şi acelaşi. Ca de obicei, atunci când nu există date istorice certe, se apelează la legendă care de cele mai multe ori
este neverificabilă. În “Descriptio Moldaviae” domnitorul Dimitrie Cantemir descrie legenda legată de bour. Domnitorul relatează
că pe la 1353, voievodul maramureşean Dragoş a participat la o vânătoare de bouri în ţinuturile muntoase ale Neamţului. Bourul a
fost prins şi omorât lângă o apă rece pe care Dragoş-voievod a denumit-o Moldova. Peste câţiva ani, la 1359, Bogdan, un alt voievod
maramureşean ar fi întemeiat ţara Moldovei, având pe stemă capul de bour.